Menu
Am avut plăcerea să includem în proiectul Mergând pe Străzi cu renume, trei tururi ghidate organizate alături de Ana Rubeli de la Aiciastat. Am descoperit cu acest prilej clădiri în care au locuit personalități marcante ale orașului, am mers pe străzi cu renume și am aflat despre realizările personalităților după care acestea au fost numite. Am învățat să identificăm stilurile arhitecturale cărora aparțin unele dintre cele mai frumoase case din București: stilul beaux-arts, stilul mauro-florentin, stilul art deco și, nu în ultimul rând, stilul neoromânesc și ne-am familiarizat cu termini ca bovindou, basorelief, marchiză, coloane, ancadrament.
Dacă la primele două tururi am explorat fosta mahala Sf. Constantin, cu ocazia turului pe care îl vom rezuma în articolul de față, am explorat la pas centrul vechi al Bucureștilor, am admirat palatele impozante ale instituțiilor bancare din zonă și am descoperit detalii fascinante despre personalitățile care au contribuit la ridicarea lor. Am povestit și despre statuile din Piața Universității, am aflat istoricul pe scurt al Palatului Universității și am relatat despre una dintre arterele cele mai importante ale capitalei, Regina Elisabeta, inclusă în Proiectul Mergând pe Străzi cu Renume.
Turul a avut ca punct de plecare intersecția bulevardelor Regina Elisabeta și I. C. Brătianu, în fața Palatului Suțu, ce astăzi adăpostește Muzeul Municipiului București. Unul dintre cei mai importanți oameni politici incluși în proiectul Străzi cu Renume, Ion Constantin Brătianu s-a născut la data de 2 iunie 1821, la Pitești. Acesta și-a început studiile în țară și le-a continuat apoi la Paris. În timpul Revoluției de la 1848 a fost prefectul poliției, care aparținea guvernului provizoriu, ulterior fiind nevoit să plece în exil în Franța. A avut un rol important în formarea coaliției care l-a demis pe Cuza și a susținut urcarea pe tron a lui Carol I de Hohenzollern, pe timpul domniei căruia a avut funcții ministeriale. A fost prieten cu C. A. Rosetti (altă personalitate parte din proiectul nostru), care l-a susținut în toată cariera politică. I.C. Brătianu a fost membru de onoare al Academiei Române, din anul 1888 și singurul lider al liberalilor timp de o lungă perioadă de timp.
În onoarea acestuia a fost ridicat un monument inaugurat la data de 18 mai 1903 la intersecția Bulevardului Colței (actual Bulevardul I. C. Brătianu) cu Bulevardul Regele Carol I, cu ocazia împlinirii a 12 ani de la moartea lui Ion Constantin Brătianu. Proiectat de arhitectul Petre Antonescu și realizat de sculptorul francez Ernest Henri Dubois, monumentul a fost finanțat prin subscripție publică.
Vechiul monument, cu o înălțime de aproximativ 9 metri, îl avea în vârf pe Ion C. Brătianu în postura de orator alături de figura alegorică a României încoronate. Monumentul includea, alături de alte reprezentări alegorice, și două altoreliefuri, unul reprezentându-l pe Ion Brătianu în 1848 vorbind națiunii, celălalt pe Prințul Carol salutat de Ion Brătianu și de popor la sosirea sa în România. Pe soclu era dăltuit textul „PRIN MINTEA, PRIN INIMA ȘI BRAȚELE NOASTRE. 1851”, iar întreg ansamblul era dedicat lui I.C. Brătianu prin placă de marmură neagră pe care erau scrise cuvintele: „Lui Ion C. Brătianu. 1903”.
Monumentul inițial a fost topit la Uzinele Republica, în 1948, după ajungerea la puterea a regimului communist și refăcut în 2019 cu lucrarea sculptorului Ionel Stoicescu.
Prima clădire istorică în fața căreia poposim este palatul Șuțu. Construit între anii 1833-1835, după planurile arhitecţilor Conrad Schwink şi Johann Veit, palatul a fost inițial reședința lui Grigore Suțu și a soției sale Irina, fiica marelui bancher Ștefan Hagi Moscu. Sculptorul Karl Storck a proiectat interiorul palatului, el fiind, printre altele, artist decorator. Marchiza de la intrare adăpostea trăsurile cu care veneau invitaţii familiei Suţu. Aceştia au creat ambianţa unei reşedinţe aristocratice, unde organizau baluri faimoase, la care participa chiar principele Carol. După moartea celor doi soţi care nu au avut moştenitori, palatul a fost sediul primăriei, apoi a aparținut băncii Chrissoveloni.
Lăsăm palatul în urmă și continuăm turul în arealul dominat de instituții financiar-bancare al centrului vechi al capitalei. Acest complex de clădiri este o dovadă că societatea românească a ştiut să coaguleze instituții similare în același perimetru și să asigure înzestrarea Bucureştilor cu opere de arhitectură de anvergură europeană.
Ne oprim mai întâi în fața Palatul Societății de Asigurări “Generala”, proiectat de arhitectul Oscar Maugsch în stil academist francez. Arhitect de origine germană, acesta s-a născut la Iași într-o familie de religie evanghelică, a studiat la Dresda și a fost arhitect al Ministerului Cultelor și Instrucțiunii Publice. Clădirea are două aripi ridicate în perioade diferite (1907-1914): una spre Universitate și una spre str. Toma Caragiu. Palatul a fost ridicat pe locul vechii grădini a Palatului Suțu, având ca model palatele de pe Bd. Haussmann din Paris. Societatea Generala a fost înființată la Brăila în 1832 cu obiectivul principal de a asigura mărfurile în timpul transportului naval. Acționarul principal al societății Generala a fost Banca Marmorosch Blank & co., iar primul președinte al societății a fost Alexandru Marghiloman. Societatea a fost desființată în 1948 prin adoptarea Legii naționalizării. După revoluție palatul a aparținut BCR, iar în decembrie 2019 clădirea a fost vândută unui fond de investiții.
Continuăm cu fostul Palat al Creditului Industrial (1935), construit între 1934-1935 după planurile arh. G. M. Cantacuzino. În 1906, odată cu construirea Palatului Societății de Asigurări „Generala”, se realizase fundația și pentru o a doua clădire, simetrică cu prima, și care trebuia să întregescă hemiciclul opozit Universității. Proiectul a fost abandonat din lipsă de fonduri, fiind reluat abia în 1934 când investitorii Creditului Industrial cumpără terenul.
Ne îndreptăm spre strada Ion Ghica, stradă ce poartă numele unui om politic și diplomat de succes, ce a avut meritul de a fi pledat cauza unirii românilor de la Constantinopol până la Londra. Aici se găsea odinioară blocul Continental, unul din cele mai „aristocratice” blocuri ale Bucureştilor, numit şi „Colonade” datorită aspectului faţadei sale. În timpul cutremurului de pe 4 martie, aici şi-au găsit moartea personalităţi artistice ale perioadei, Toma Caragiu şi Alexandru Bocăneţ.
Tot aici admirăm și unul dintre cele mai cunoscute lăcașe de cult are capitalei, Biserica Rusă. Având hramul „Sf. Nicolae”, aceasta a fost construită între 1905 și 1909, după planurile arhitectului rus M. Preobrajenschi, la inițiativa ambasadorului rus Ghiers pentru personalul ambasadei și credincioșii ruși din Capitală. Biserica are turle specifice arhitecturii rusești, iar pictura interioară în ulei este realizată în stilul vechii picturi bizantine.
Următorul monument important din turul nostru este Palatul Bursei. Acesta a fost construit între 1906-1912 în stil neoclasic francez, după planurile arhitectului Ștefan Burcuș, pe terenul rămas viran în urma dărâmării fostei clădiri a clucerului Bărcănescu, unde înainte fusese Senatul României. Terenul mlăștinos a pus câteva probleme inginerului George Constantinescu (încă una din personalitățile incluse în proiectul nostru). Acesta a fost un cercetător și om de știință extrem de important, recunoscut la nivel international, care a pus bazele Teoriei Sonicității, a promovat utilizarea betonului armat și a proiectat cutia de viteze automată.
În vara anului 1913, imobilul a găzduit Conferința de Pace care a marcat încheierea celui de–al doilea Război Balcanic. Din 1955 până în 2008, clădirea a adăpostit sediul Bibliotecii Centrale de Stat – Biblioteca Națională a României, iar în 2008 clădirea a fost retrocedată Camerei de Comerț și Industrie a Municipiului București. În prezent găzduiește, printre altele, cafenele, consulatul Monaco și chiar un hotel (la etajul 1).
Am povestit despre clădirea OSIM, palatul Art Deco al societății Asigurarea Românească, Banca Comercială proiectată de Cristofi Cerchez, palatul Naționala București și clădirea Creditului Funciar Urban. Continuăm turul cu Palatul nou al BNR, clădire realizată de Radu Dudescu. Acesta a fost un renumit arhitect român, palatul fiind cea mai cunoscută realizare a sa. Radu Dudescu a avut o lungă carieră de 27 de ani la BNR, unde, ca șef al Serviciului de Arhitectură, a proiectat 22 de sedii de bancă.
Vom încheia această primă parte a turului nostru printre instituțiile bancare din centrul vechi cu Palatul Dacia România, construit între 1882-1889 în stil neoclasic cu elemente eclectice. Societatea de Asigurare Dacia-România este cea mai veche societate de asigurări din vechiul regat. S-a înființat în 1881 prin fuziunea dintre societățile „Dacia” și „România”. Aceasta oferea variate tipuri de asigurări (pentru incediu, grindină, transport pe apă și uscat, viață, accidente, furturi prin spargere) și număra mai multe personalități ale vremii printre acționarii săi. Pe vremuri aici se afla Hanul Grecilor și Biserica Ghiormei Banul, ctitorită de boierul de origine greacă Ghiorma între 1564-1565. Palatul Dacia-România aparține astăzi de Muzeul Municipiului Bucureşti și urmează să adăpostească Pinacoteca Muzeului București. Ne vom continua periplul prin istoria Bucureștiului și a personalităților care au marcat-o în articolul următor.
Proiectul ”Străzi cu renume” este co-finanțat AFCN, iar continuarea acestuia ”Mergând pe Străzi cu renume” este co-finanțată de Primăria Capitalei prin ARCUB, în cadrul programului 2021 București – Oraș deschis.
Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.
Proiect cultural finanțat în cadrul Programului cultural 2021 – București – Oraş deschis. Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Primăriei Municipiului București sau ARCUB.
