C.A. Rosetti

Constantin Alexandru Rosetti s-a născut la data de 2 iunie 1816, în București. Părinții lui au fost Elena Obedeanu și Alexandru Rosetti. A urmat cursurile de la Liceul „Sf. Sava” din București, iar, după ce le-a finalizat, a fost înscris în armată timp de 3 ani.

A avut o scurtă carieră artistică, ca actor. De asemenea, s-a implicat în viața culturală. Alături de colegii lui a înființat Societatea Filarmonicii și a Teatrului Național.

În 1842, a fost șeful Poliției din Pitești. Tot în acești, ani a înființat o tipografie, activitate care a influențat accederea sa la funcția de președinte al Tribunalului de Comerț din București.

În 1845, pleacă la studii în Franța, unde este inițiat în francmasonerie și este influențat de gândirea progresistă a lui Edgar Quinet, Jules Michelet, Lamartine. Până să revină acasă, a înființat Societatea Studenților de la Paris, pentru a stimula accesul tinerilor la educație, cursuri, resurse didactice, biblioteci, profesori, etc. Societatea a fost un loc de întâlnire al intelectualilor români aflați în spațiul francez, unde schimbau idei, își ofereau ajutor reciproc. Acțiunea a fost susținută și din țară de personalități ale vremii: Bălcescu, Kogălniceanu, Golescu, D. Bolintineanu, Ion și Dumitru Brătianu.

S-a implicat foarte mult în pregătirea Revoluției de la 1848, în cadrul căreia a fost arestat pentru două zile, eliberat apoi de revoluționari. După ce Bibescu a abdicat și C. A. Rosetti a fost eliberat, cel din urmă a preluat mai multe funcții importante, motiv pentru care a și fost delegat să meargă în tabăra otomană. A fost arestat de otomani și apoi a fost nevoit să plece în exil, în Franța, unde va continuă să mobilizeze oamenii.

În 1857, a înființat Ziarul „Românul” și, prin activitatea sa jurnalistică, a avut un rol foarte important. Este considerat unul dintre cele mai importante personalități ale jurnalismului românesc, susținând, prin materialele sale, importanța Unirii celor două Principate Române. În perioada lui Cuza, a fost director al Teatrului Național din București și ministru al Cultelor.

Mai târziu, în 1864, pentru că Unirea Principatelor a fost recunoscută de către marile puteri doar pe domnia lui Cuza, venirea lui Carol I, a unui domnitor străin, a reprezentat cea mai bună soluție. C. A. Rosetti a susținut venirea domnitorului străin, însă cei doi nu aveau relații foarte apropiate. Totuși, nu a participat la complotul organizat de Carada în 1870.

În 1875, a luat naștere Partidul Național Liberal, acțiune la care a luat parte și C.A. Rosetti, alături de I.C. Brătianu, cei doi fiind liderii radicalilor. Rosetti a susținut puternic obținerea independenței și a fost președintele Adunării Deputaților, poziție din care a promulgat Declarația de Independență a României, la 10 mai 1877. Anul următor, a continuat acțiunile diplomatice, pe plan intern, din funcția de ministru de Interne.

Constantin Alexandru Rosetti s-a stins din viață la data de 8 aprilie 1885, în București.

Surse:

Butnaru, Alexandra, „C.A. Rosetti, spiritul incandescent al revoluției pașoptiste”, data accesării: 01.08.2021, URL

Enciclopedia României, „Constantin A. Rosetti”, data accesării: 01.08.2021, URL

Ene, Camelia, „C.A. Rosetti, o viață pusă în slujba idealurilor democratice ale poporului român”, „Personalități Bucureștene”, 2003, data accesării: 01.08.2021, URL