Ion C Bratianu

Ion Constantin Brătianu s-a născut la data de 2 iunie 1821, la Pitești. Studiile le-a început în țară și le-a continuat la Paris.

În timpul Revoluției de la 1848, a participat la revoltă împreună cu C. A. Rosetii. Brătianu a fost prefectul poliției care aparținea guvernului provizoriu, iar ulterior a trebuie să plece în exil în Franța, deoarece revolta n-a avut succes.

Pe timpul plecării lui în străinătate, a influențat opinia publică cu privire la necesitatea Unirii Principatelor Române și a fost inițiat în francmasonerie. Când a revenit în țară, a înființat Loja Steaua Dunării.

A avut un rol important în formarea coaliției care l-a demis pe Cuza. A susținut urcarea pe tron a lui Carol I de Hohenzollern, iar pe timpul domniei lui Carol, a avut funcții ministeriale.

A fost arestat o scurtă perioadă de timp, pentru că s-a bănuit că ar fi făcut parte din cadrul Revoltei din 1970, Republica de Ploiești.

A fost prieten cu C. A. Rosetti, care l-a susținut în toată cariera politică. În 1876, l-a susținut să înființeze primul cabinet liberal. O lungă perioadă de timp a fost singurul lider al liberalilor.

În 1886, s-a încercat un atentat asupra lui I.C. Brătianu. El era cunoscut pentru ideile sale antisemite și pentru faptul c-a trimis în exil mai mulți intelectuali evrei.

Ion C. Brătianu a fost membru de onoare al Academiei Române din anul 1888.

S-a stins din viață la data de 16 mai 1891, în județul Argeș.

Surse:

Stoica, Mihaela, „Ion C. Brătianu, premierul liberal care a scăpat de patru ori de la moarte. Două au fost atentate”, Descoperă, data publicării: 29.05.2021, data accesării: 05.08.2021, URL

Wikipedia, „Ion C. Brătianu”, data accesării:05.08.2021, URL