Menu
A venit toamna și, odată cu ea, ocazia perfectă pentru o plimbare la pas prin zonele încărcate de istorie ale Bucureștilor. Am avut plăcerea să includem în proiectul Mergând pe Străzi cu renume trei tururi ghidate organizate alături de Ana Rubeli de la Aiciastat. Am descoperit cu acest prilej case cu povești fabuloase în care au locuit personalități marcante ale orașului, ne-am plimbat pe străzi cu renume și am aflat despre realizările personalităților după care acestea au fost numite. Am învățat să identificăm stilurile arhitecturale ce definesc unele dintre cele mai frumoase case din București: stilul beaux-arts de inspirație franceză și ornamentația bogată specifică acestuia, stilul mauro-florentin și aerul său de castel exotic, mediteranean, stilul art deco, cu geometria lui simplă și elegantă și, nu în ultimul rând, stilul neoromânesc, specific Țărilor Românești, cu coloanele și ornamentația sa stilizată. Bovindou, basorelief, marchiză, coloane, ancadrament, sunt termeni arhitecturali cu care ne-am familiarizat în urma explicațiilor și exemplelor oferite de Ana.
Punctul de pornire al turului nostru a fost intrarea Aurora. Aflată la 1911 în proprietatea lui C. Weinlich, intrarea Aurora este una din cele aproximativ 150 de “intrări” construite pe parcursul a peste o sută de ani. Cu forme și valori arhitecturale diverse, intrările sau fundăturile sunt de obicei segmente de teren construite unitar, legate în același timp indisolubil de restul orașului. Ele reprezintă un vestibul, o anticameră a locuirii împreună, invită discret la vecinătate, la convivialitate.
După ce am admirat hotelul Epoque și exemplele de arhitectură neo-românească de pe intrarea Aurora, am continuat turul cu strada Ionel Perlea, una din străzile și respective personalitățile incluse în proiectul Străzi cu renume. Născut la data de 13 decembrie 1900, în județul Ialomița, Perlea a studiat în Munchen și Leipzig. Debutul l-a avut în cadrul unui concert, la Ateneul Român, în anul 1919. A fost dirijor al Operei Române din Cluj și director muzical al Operei Române din București, a dirijat la Viena, Stuttgart, Breslau, Berlin, Paris Din 1947, a lucrat la Opera din Roma, iar din 1950, a fost angajat permanent la Teatro alla Scala di Milano, iar mai târziu, a fost dirijor la Metropolitan Opera din New York. A susținut concerte în Europa, America de Nord și America de Sud. Este memorabil faptul că în 1957, în urma unui atac cerebral, nu a mai putut folosi mâna dreaptă și după ce a învățat să dirijeze cu stânga, a dirijat opera Tosca de Puccini într-o reprezentație ce a făcut istorie.
Turul nostru continuă cu strada Sf. Constantin, stradă ce era odinioară coloana vertebrală a mahalalei cu același nume. Termen de proveniență turcă, mahala desemna în trecut un cartier pre-urban fără să fie însoțit de vreo conotație negativă. Formată în jurul Bisericii Sf. Constantin și Elena, mahalaua avea odinioară un peisaj patriarhal, cu multe livezi, grădini de zarzavat, case răsfirate, sacagii care aduceau apa de la fântânile publice, căruțe etc.
"Între Sf. Constantin și Sf Elefterie (...), se ținea grădina de grădină, numai pomi roditori, liliac, bolte de viță; mușețelul și nalba invadau curțile, la fel leandrul, rodii, lămâițe; la ferestre se înghesuiau ghivecele de garoafe, mușcate, cerceluși iar dincolo, peste gârlă, închizând zarea se zărea scăldat în verdeață Dealul Cotrocenilor."
- Mateiu Caragiale, Craii de Curtea-Veche
După ce admirăm frumoasele case în stil mauro-florentin, beaux-arts și art deco, păstrate până astăzi pe străzile Ionel Perlea și Sf. Constantin, poposim la numărul 13A, pe strada Sf. Constantin, în fața unui superb imobil beaux-arts construit pe mai multe nivele. Aflat la 1911 în proprietatea generalul Hiotu, în această clădire au locuit nu mai puțin de trei personalități importante ale scenei culturale românești: scriitorii Theodor Mănescu și Sevastia Ticu Archip și criticul de artă Petre Oprea.
Scriitorul și dramaturgul Theodor Mănescu (1930 – 1990) a locuit aici între anii 1980 și 1990 (când a încetat din viață). Agreat de regimul comunist încă din tinerețe, acesta este cunoscut pentru piesele Noaptea de asfalt, Vecinii și Unde-s marile iubiri.
Scriitoare, prozatoare, traducătoare și autoare de opera dramatice, dar și matematiciană, Sevastia Ticu Archip a publicat în numeroase ziare și reviste și din 1924 a făcut parte din Cenaclul „Sburătorul”. Numeroși membri ai cenaclului i-au trecut pragul, printre care și scriitorul Eugen Lovinescu, care a și povestit despre reședința ei elegantă din acest imobil.
Istoric și critic de artă, Petre Oprea era considerat de specialiștii în domeniu „cea mai sigură bancă de date din viața artiștilor români”. A avut șansa să fie apropiat de mari artiști, despre care a și scris: Marius Bunescu și M. H. Maxy, Lucia Bălăcescu Demetriade, Milița Petrașcu, Alexandru Ciucurencu etc.
Purcedem mai departe pe strada Sf. Constantin, pe lângă casele vagon tipice zonei. Construite în stil eclectic hoch-parter (cu parter înalt), aceste case mai modeste, cu un singur etaj, se remarcă totuși printr-o varietate de ornamente. Am admirat marchize (acoperiș de sticlă prins într-o armătură de fier sau o încăpere cu acoperiș și pereți de sticlă, așezată deasupra intrării sau chiar la intrarea unei case), frontoane bogat ornate, baluștri inspirați din neoclasic, ancadramentele ferestrelor cu mascaroane (reliefuri decorative sub forma unui cap fantastic sau grotesc), ba chiar, deasupra imobilului amplasat la nr. 12, o pereche de grifoni.
Mai departe, la nr. 27, într-un impunător imobil stil art deco, aflăm că a locuit Silvia Șerbescu, prima noastră pianistă de renume internațional. Formată la școala pianistică românească și profesoară la Conservator, Silvia Șerbescu a concertat alături de George Enescu. A format multe generații de artiști și bustul său se află în incinta Conservatorului. În ciuda talentului și a realizărilor sale, casa i-a fost naționalizată iar cererile sale adresate regimului comunist pentru a-și recupera proprietatea au rămas fără răspuns.
Pe partea cealaltă a străzii, la nr. 24, descoperim imobilul în care a locuit scriitoarea Cella Serghi alături de soțul său. Una dintre cele mai importante prozatoare ale literaturii interbelice, aceasta s-a bucurat de susținerea și aprecierea altor scriitori faimoși ai epocii cum ar fi Liviu Rebreanu, Mihail Sebastian și Camil Petrescu. În același bloc au locuit de-a lungul timpului și scriitorii Paul Georgescu și Dragoş Morărescu și pictorița Magdalena Rădulescu.
Lăsăm în urmă strada Sf. Constantin și ne oprim pe strada Plevnei, la nr. 30, în fața Bisericii ce a dat numele străzii și al întregii mahalale de odinioară, Biserica „Sf. Împărați Constantin și Elena”. Aceasta datează de la 1785 și este monument istoric și sit arheologic. Pisania sa conține informații scrise cu caractere chirilice despre membrii breslelor care au contribuit la ridicarea bisericii, majoritate cojocari și croitori. Nivelul pardoselii este ușor coborât față de nivelul strazii, marcând vechimea lăcașului. Fresca inițială de la interior a fost acoperită cu o alta în ulei de către pictorul G. Ioanid, la 1880, refăcută apoi în anul 1918 de pictorul Costin Petrescu, același artist care a pictat interiorul Ateneului din București.
Ne continuăm turul pe str. Plevnei, unde la nr. 40 se află casa unde George Coșbuc și-a petrecut ultimii ani din viață. Devastat de decesul fiului său de doar 19 ani într-un accident de mașină, marele poet a mai trăit doar 3 ani.
Traversăm și ajungem pe strada ce poartă numele lui Vasile Pârvan, o altă personalitate marcantă inclusă în proiectul nostru. Important istoric și arheolog român, acesta a coordonat și organizat siturile arheologice de la Histria, zonă care în urma cercetărilor a devenit patrimoniu cultural european. A întemeiat împreună cu Nicolae Iorga și G. M. Murgoci Institutul de Studii sud-est European și a fondat Școala Română din Roma, pe care a și condus-o. A publicat una dintre cele mai importante lucrări de istorie din istoria României: Getica. O protoistorie a Daciei. Din păcate, Vasile Pârvan s-a stins din viață la numai 45 de ani, la data de 26 iunie 1927, la București.
La numărul 12 pe strada din București ce îi poartă numele, se află Casa Maria Filotti, clădire superbă și impunătoare, încadrată ca monument istoric, ce datează din 1925. Maria Filotti (1883-1956) a fost una dintre cele mai apreciate actriţe ale României din perioada interbelică. Aceasta a debutat la Iași, apoi s-a mutat la București. A apărut jucat în 167 de piese de teatru, în compania unor mari actori ai teatrului românesc: C.I. Nottara, Aristizza Romanescu, Agatha Bârsescu, Petre Liciu, Tony Bulandra.
Construită între 1927-1929, casa a fost ridicată după planurile marelui architect I.D. Berindey. Finalizarea casei a avut loc după decesul arhitectului, sub supravegherea fiului său. Pentru a evita naționalizarea, locuinţa actriţei Maria Filotti a fost deschisă publicului în 1965. Înăuntru se păstrează intactă atmosfera din timpul vieţii artistei şi se prezintă momente din viaţa şi creaţiile actoriceşti ale Mariei Filotti.
"Câteva clipe şi iată-mă așteptând “în biroul de lucru" încărcat cu cărţi, tablouri şi flori. Un ochi deprins cu “meşteşugul interioarelor" desluşeşte limpede, dintr’o simplă privire, că biroul şi celelalte “încăperi" sunt ispititoare bijuterii de artă şi de bun gust, pe care o minte înţelegătoare le-a gândit cândva, îndelung şi le-a realizat cum nu se poate mai frumos. De aceea fiecare lucru, fiecare mobilă, fiecare frântură de zid poartă ceva din căldura unui suflet adevărat de artist.[…] Oglinzi de cristal pe care de abea le cuprinzi cu ochii, împodobesc pereţii... Un asemenea perete stă sprijinit pe umerii unor lei de marmoră de Carrara: o sculptură pompeiană de savuroasă factură. Cristale, porţelanuri fine, tablouri, flori, obiecte de artă, rânduite cu grijă completează cum nu se poate mai frumos acest colţ de interior." – Interviu acordat de actriță publicației “Ilustraţiunea Română”, 1932
Lăsăm în urmă superba locuință a Mariei Filotti și continuăm turul nostru la pas pe strada Gheorghe Lazăr. Blocul de la nr. 6, a cărui construcție a fost finalizată în 1938, ne dă prilejul să vorbim despre un alt mare istoric și arheolog român, Panait I. Panait. Preocupat de domeniul arheologiei medievale, a fost din 1956 șef de secție și apoi director la Muzeul de Istorie al Municipiului București. Interesat de istoria Bucureștilor, acesta a făcut săpături arheologice în București și în jurul orașului. La fel ca Vasile Pârvan, Panait I. Panait a fost preocupat nu doar de aducerea la lumină a vestigiilor, ci și de conservarea acestora.
Ne pregătim să încheiem turul pe strada Profesor Grigore Cobălcescu, cea din urmă stradă cu renume pe care am vizitat-o cu acest prilej. Geolog și paleontolog roman de renume, acesta a fost fondatorul Școlii Românești de Geologie, a inițiat primele cercetări geofizice din țară și a fost membru al Academiei Române. Elevul său (inclus de asemenea în proiectul Străzi cu renume), Emil Racoviță, a numit o insulă din Antarctica după numele lui Grigore Cobălcescu, ca semn de respect, în timpul expediției belgiene de la bordul navei Belgica.
Ultimul imobil inclus în turul nostru este Casa D. Enescu, aflată la nr. 1, pe strada Grigore Cobălcescu. Construită de arhitectul Petre Antonescu, casa aparține stilului beaux-arts și se află în imediata apropiere a Parcului Cișmigiu, iar astăzi este sediul Secției de Legături Externe pentru Apărare a Ministerului Apărării Naționale. Antonescu a proiectat reședințe atât în stil beaux-arts cât și în stilul neoromânesc, desfășurând un proces temeinic de documentare al resurselor arhitecturii din Țările Române ale Evului Mediu pentru a putea face această tranziție. Acesta a studiat la Școala de Belle-Arte de la Paris și este faimos pentru Așezămintele Brătianu din Amzei, Casa Dinu Lipatti de pe Lascăr Catargiu, Cazinoul din Sinaia și Ministerul Lucrărilor Publice (în prezent, Primăria Municipiului București).
Am ajuns, așadar, la finalul primului tur desfășurat în cadrul proiectului Mergând pe Străzi cu renume și al articolului acesta. Vrem să mulțumim cu această ocazie Anei Rubeli, de la asociația culturală Aiciastat, pentru un tur care ne-a ajutat să ne împrietenim cu orașul, cu termeni arhitecturali care pot părea criptici în lipsa unor studii de specialitate și pentru poveștile care ne-au adus mai aproape de farmecul Bucureștilor de altă dată. Le mulțumim și participanților la tur, alături de care am petrecut o după-amiază foarte plăcută și, desigur, vouă cititorilor.
Proiectul ”Străzi cu renume” este co-finanțat AFCN, iar continuarea acestuia ”Mergând pe Străzi cu renume” este co-finanțată de Primăria Capitalei prin ARCUB, în cadrul programului 2021 București – Oraș deschis.
Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.
Proiect cultural finanțat în cadrul Programului cultural 2021 – București – Oraş deschis. Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Primăriei Municipiului București sau ARCUB.
