Grigore Cobălcescu

Grigore Cobălcescu s-a născut la data de 22 septembrie 1831, la Iași. După ce-a absolvit Academia Mihăleană, unde se studia ingineria și arhitectura, la 19 ani, a devenit profesor de fizică la un liceu din Iași.

A continuat studiile la Paris, din 1860, iar când a revenit în țară a fost profesor la Universitatea din Iași. În 1859, a scris „Elemente de geologie”, iar trei ani mai târziu, a publicat un studiu despre sol, „Calcarul de Răpidea”, prima cercetare geologică din spațiul românesc.

A fost fondatorul Școlii Românești de Geologie, a inițiat primele cercetări geofizice din țară. A fost președintele Societății Științifice din Iași și membru al Academiei Române, din 1886.

Emil Racoviță, fostul lui elev, a numit o insulă din Antarctica după numele lui, ca semn de respect, în timpul expediției belgiene de la bordul navei Belgica. Un alt elev al său a fost Grigore Antipa.

Grigore Cobălcescu s-a stins din viață la 21 mai 1892.

Surse:

Enciclopedia României, „Grigore Cobălcescu”, data accesării: 08.03.2021, URL

Wikipedia, „Grigore Cobălcescu”, data accesării: 03.08.2021, URL