Vasile Lucaciu

Vasile Lucaciu s-a născut la data de 21 ianuarie 1852, la Apa, comitatul Sătmar, Imperiul Austriac. S-a mutat cu familia la Baia Mare, după ce tatăl său a obținut un post de profesor. Din 1868 a plecat la Roma, primind bursă, la Institutul Sfântul Atanasie, iar doi ani mai târziu a obținut doctoratul în filosofie.

Din 1890, a fost ales în comitetul de conducere al Partidului Național Român. Doi ani mai târziu a fost unul dintre autorii și semnatarii „Memorandului Românilor” și printre cei condamnați de autoritățile maghiare. Documentul solicita drepturi egale pentru românilor, educație în limba română. A fost eliberat la numai 1 an cu ajutorul Regelui Carol I. Nu a scăpat de pedeapsă, deoarece în 1894 a fost condamnat la 5 ani de temniță la Seghedin, după finalizarea procesului de la Cluj. Condamnarea sa atrage atenția și îi configurează imaginea unui luptător.

A fost ales cu mare majoritate de voturi deputat de Beiuș în parlamentul de la Budapesta, din partea Partidului Național Român. În 1914 a susținut alianța cu Antanta, fapt care l-a apropiat de Nicolae Iorga, Tache Ionescu, Nicolae Titulescu ți Octavian Goga. A fost ales președinte al Ligii Culturale.

Pe perioada războiului, Vasile Lucaciu a călătorit în țări străine și s-a întâlnit cu lideri și demnitari din mai multe state: România, Elveția, Anglia, America și Franța, unde a promovat Unirea Transilvaniei cu Principatele Române.

S-a stins din viață la data de 29 ianuarie 1922, la Satu Mare.

Surse:

Wikipedia, „Vasile Lucaciu”, data accesării: 10.08.2021, URL