Onisifor Ghibu

Onisifor Ghibu s-a născut în data de 31 mai 1883, la Săliște, Sibiu. Familia în care s-a născut era simplă, de țărani-meseriași. Școala primară a realizat-o în satul natal, urmând ca după să fie elev la liceul maghiar din Sibiu și liceul românesc din Brașov. Între 1902-1905 a urmar seminarul teologic-pedagogic ortodox din Sibiu. Tot în această perioadă a început să publice în „Telegraful Român”. Și-a continuat studiile la Universitatea din București unde i-a întâlnit pe Nicolae Iorga, Il. Chendi, Șt. O. Iosif, George Coșbuc, Emil Gârleanu și Sadoveanu. A obținut mai departe o bursă de studii la Strasbourg, iar în 1909 și-a obținut titlul de doctor în pedagogie, filosofie și istorie universală, la Universitatea din Jena. După ce a revenit în țară a fost profesor la Institutul Teologic din Sibiu și secretar al Secției școlare a Asociațiunii „ASTRA”. A fost colaborator cu Octavian Goga și Vasile Lucaciu pentru a demara o campanie care susținea intrarea României în război alături de Antanta. Acțiunile sale au atras atenția autorităților maghiare, care l-au condamnat la moarte, motiv pentru care a fugit la Iași, apoi la Chișinău. Aici a fondat și coordonat Partidul Național Moldovenesc, a deschis mai multe școli românești și a publicat „Ardealul”, prima publicație cu tipar latin din Imperiul Rus. Furia sa asupra ocupării străine și dorința de a se înfăptui unirea teritoriilor române s-a manifestat puternic și a stat la bazele îndeplinirii scopului său. În ciuda activității sale politice, dar și ca profesor, după ce s-a instaurat comunismul a fost unul dintre primele personalitatăți ai Universitații din Cluj care a fost îndepăratat și arestat, fiind nevoit să se auto-izoleze la Sibiu. A scris numeroase lucrări, peste 100, ce privesc școala și educația din spațiul românesc: „Cercetări privitoare la situația învățământului primar și la educația poporală”, „Despre educație” (1911), „Școala românească din Ungaria” (1912), etc. După moartea sa au fost publicate următoarele studii, memorii: „Pe baricadele vieții. În Basarabia revoluționară 1917-1918”, „Pentru o pedagogie românească”, „Onisifor Ghibu în corespondență” Renumitul profesor s-a stins din viață în data de 31 octombrie 1972, la Sibiu.