Nifon Bălășescu
cărturar, profesor, (1806-1880)
Nifon Bălășescu s-a născut în anul 1806, în Sibiu. Studiile le-a realizat la Seminarul Teologic din Arad și la Facultatea de Drept din Cluj. Cunoștea mai multe limbi, dintre care: germana, maghiara și latina. În anul 1848 a făcut parte din grupul revoluționarilor pașoptiști. A fost membru al Comitetului Naţional Român și a participat la Marea Adunare Naţională de la Blaj. Acestă implicare își va vedea rezultatele în munca sa de cărturar și promotor al valorilor naționale din viitorii ani. A fost profesor al Seminarului Central din București, iar din 1853 a fost rector al Seminarului Teologic din Huși timp de 3 ani. După 1860 a revenit în capitală unde a predat în Gimnaziul „Gheorghe Lazăr” și Gimnaziul „Matei Basarab”. Momentul cel mai reprezentativ al carierei sale a fost conturat de mutarea sa în zona Dobrogei, unde și-a manifestat activitatea de cărturar și profesor timp de un deceniu, începând cu anul 1870. A devenit primul profesor român din Imperiul Otoman, prevestind unirea acestei zona geografice cu țările române. A fost fondatorul a peste 20 de școli din acest spațiu, în mai multe localități: Tulcea, Măcin, Babadag, Jijila, Luncavița, etc. Renumitul profesor și revoluționar pașoptist s-a stins din viață în anul 1880, la Măcin, Tulcea.

Ilustrație de: Eduard Bălaș