Nicolae Milescu

Nicolae Milescu s-a născut în anul 1636, la Vaslui. Tatăl său a fost un boier din satul Milești, numit Gravil sulgerul, cu origini grecești. Operele sale au fost semnate cu Nicolau Spatharius, iar numele de Milescu i-a fost atribuit ulterior de către Ion Neculce. A avut funcția de mare spătar la curtea domnului Gheorghe Ghica din Țara Românească, în perioada 1659 – 1660. Tot de către același domnitor a fost numit reprezentant al Țării Românești în Imperiul Otoman și trimis în Berlin și la Stockholm, unde a fost influențat de curentul umanist. A fost învățat să vorbească în limbile română, latină, greacă, slavonă, rusă, turcă, franceză și italiană. A realizat în perioada 1661 – 1668 traducerea „Vechiului Testament” după textul grecesc, tradus din ebraică, „Septuaginta”, care apăruse la Frankfurt în 1597. Din 1671 a fost trimis la țarul Aleksei, unde a primit un rol în cadrul Departamentului solilor, ca șef al tălmacilor. Nicolae Milescu a avut atunci o misiune importantă. Pe baza experienței și călătoriilor sale prin Orient a fost trimis de data aceasta în China. Documentația pe care cărturarul a făcut-o în acest timp s-a concretizat în lucrarea „De la Tobolosk până în China (note de călătorie)”, aceasta fiind editată în 1888 de G. Sion. Este cunoscut și datorită faptului că a fost mutilat de unul dintre domnitorii Ștefăniță Lupu sau Iliaș Vodă pentru că dorea să ocupe tronul. Ca urmare a acestui eveniment a primit porecla Cancelarul Milescu „Nas-Cârn”. De asemenea, în instoriografia rusă este numit Nikolai Spafari (Spătarul). Renumitul cărturar s-a stins din viață în anul 1708.