Maria Cunțan

Maria Cunțan s-a născut la data de 7 februarie 1862, la Sibiu. S-a născut într-o familie de scriitori și muzicieni, fiindu-i inspirată, de mică, pasiunea pentru artă.

A urmat studiile la Sibiu. A început să publice din 1891 în revistele „Tribuna” și „Foaia ilustrată”.

În acest timp a cunoscut mai mulți scriitori români: Ioan Slavici, Octavian Goga și George Coșbuc, cel din urmă fiind chiar poetul ei preferat.

A continuat să colaboreze în revistele „Vatra”, „Familia”, „Dochia”, „Telegraful român”, „Tribuna”, „Convorbiri literare”, „Luceafărul”, iar în 1905 a câștigat premiul „Luceafărul” pentru poezia „Asfințit”.

Punctul în care s-a remarcat a fost când a început să-și perfecționeze stilul sămănătorist, după ce a început și colaborarea cu Revista „Sămănătorul”, care era condusă de Alexandru Vlahuță și George Coșbuc, apoi de Nicolae Iorga.

Din 1909, Maria Cunțan a devenit membră a Societății Scriitorilor Români.

Versurile din „Cântec”, „Pe sub fereastră curge un râu” și „La castelul dintre brazi” au fost transformate în romanțe de compozitorul Emil Monția.

Maria Cunțan s-a stins din viață la data de 23 noiembrie 1935, la București, în timp ce era internată la Sanatoriul Filaret.

Surse:

Enciclopedia României, „Maria Cunțan”, data accesării: 05.08.2021, URL

Ionescu, Aurel, „Străzi din București și numele lor”, vol. VI, Editura Vremea, București, 2020, 86