Ion Ionescu de la Brad

Ion Ionescu de la Brad, pe numele său Ion Isăcescu, s-a născut în data de 24 iunie/ 6 iulie 1818, la Roman, Moldova. Studiile le-a început la Academia Mihăileană, la Iași, și le-a continuat în Franța, unde s-a specializat în agronomie, științe ale naturii și științe economice. Călătoria sa la Paris a reprezentat mai mult decât timp și efort dedicat studiilor. El a cunoscut mai mulți intelectuali aici, atât români, cât și francezi. Astfel, s-au creat legături puternice care au reprezentat motorul Revoluției din 1848. A revenit în 1842, unde a fost primul profesor de științe agricole din țară, predând la Academia Mihăileană din Iași. În această perioadă s-a apropiat de Nicolae Bălcescu, Mihail Kogălniceanu și Vasile Alecsandri. În timpul Revoluției din 1848, Bălcescu l-a chemat la Ion Ionescu de la Brad la București ca să conducă Comisia proprietății și să vină cu un proiect de lege pentru soluționarea problemei agrare în cadrul programului „Proclamației de la Islaz”. După revoluție a trăit în exil timp de 8 ani în Turcia. A continuat studiile, a construit o carieră și s-a căsătorit. În 1857 a revenit în țară după ce a efectuat mai multe cercetări asupra fenomenelor naturale și sociale din spațiul otoman. A publicat lucrarea „Excursie agricolă în Dobrogea” și a militat pentru susținerea drepturilor țăranilor, înființând 4 gazete, dintre care cea mai cunoscută a rămas „Țăranul român” (1861 – 1863). Având cunoștințe și o experiență vastă Ion Ionescu de la Brad a avut un rol esențial în alcătuirea legii pentru reforma agrară, din timpul lui Cuza. Această reformă a putut fi facilitată din poziția de inspector general al agriculturii pentru toată țara. Renumitul agronom român s-a stins din viață în data de 16/28 decembrie 1891, la Brad, Negri, Bacău.