Ion Brezoianu

Ion Brezoianu s-a născut în anul 1817, la București. A urmat cursurile de la Școala „Sf. Sava”, unde l-a avut coleg pe Ioan Emanoil Florescu, viitor președinte al Consiliului de Miniștri, și  profesor de matematică, pe Petrache Poenaru.

După finalizarea cursurilor, a fost trimis în Cerneți, județul Mehedinți, pentru a fi profesor. Aici, a-nceput procedurile de pregătire a viitorilor profesori ,dar și să călătorească pentru a planifica construcția viitoarelor 260 de școli.

A fost închis timp de 6 luni de domnitorul Alexandru Ion Ghica, deoarece acesta a crezut că Ion Brezoianu a lua parte la un complet împotriva lui.

După ce a fost eliberat, și-a reluat misiunea în Câmpulung Muscel. Gheorghe Bibescu a fost surprins de rezultatele acțiunilor profesorului și l-a numit „pitar”.

În 1848, a susținut revoluția, iar în octombrie a fost nevoit să se refugieze la Brașov, împreună cu Heliade-Rădulescu. A-ncercat să revină la Câmpulung anul următor, dar a fost arestat iar pentru câteva luni.

După încheierea acestor evenimente, a lucrat la organizarea sistemului de învățământ din Prahova.

A făcut parte din Divanul ad-hoc al Valahiei, a fost consilier la Curtea de Apel din București, membru în Comitetul general al teatrelor.

Profesorul și reformatorul român Ion Brezoianu s-a stins din viață în 1883.

 Surse:

Păun Gabriel, „Ioan Brezoianu, apostolul educației românești.”, Matrice.ro, data publicării: 19.10.2020, data accesării: 04.08.2021, URL

Wikipedia, „Ioan Brezoianu”, data accesării: 08.04.2021, URL