Iacob Negruzzi

Iacob Negruzzi s-a născut în data de 31 decembrie 1842, la Iași. A fost fiul scriitorului Costache Negruzzi și al Mariei Gane. În 1853 a plecat, încurajat de tatăl său, să studieze în Germania, timp de 10 ani. Aici a obținut doctoratul în științe juridice. După revenirea sa în țară a fost profesor la Universitatea din Iași, apoi la București. A fost unul dintre membrii fondatori ai societății culturale „Junimea” și ai revistei „Convorbiri literare”, pe care a și condus-o vreme de 28 de ani. În aceste acțiuni i-a avut alături pe Petre P. Carp, Titu Maiorescu, Vasile Pogor și Theodor Rosetti. Debutul său ca scriitor a avut loc în anul 1866 cu poezii, satire, schițe, în publicația „Foaia societății pentru literatura și cultura română în Bucovina”. Tot în acest an a fost inițiat în Loja masonică Steaua României, la Iași. În spațiul politic a fost membru al Partidului Conservator și ales senator sau deputat de Iași, de mai multe ori. În 1881 a fost ales membru titular al Academiei Române. Renumitul scriitor român s-a stins din viață în data de 6 ianuarie 1932, la București.