Grigore Țițeica

Grigore Țițeica s-a născut în data de 4/16 octombrie 1873, la Turnu Severin, Mehedinți. Liceul l-a făcut la Craiova iar studiile superioare la București, unde a fost student al secției de Matematică din cadrul Facultății de Științe. Aici l-a avut profesor pe Spiru Haret. După ce a obținut licența în anul 1985 a aprofundat cunoștințele sale studiind la Paris, profesorul Gaston Darboux l-a îndrumat în studiul despre rețelele din spațiu cu „n” dimensiuni, ce au fost definite de Laplace. Principalele lucrări ale lui Grigore Țițeica sunt: „Geometria diferențială proiectivă a rețelelor”, publicată în anul 1924, și „Introducere în geometria diferențială proiectivă a curbelor”, din 1931. A dezvoltat concepte matematice de geometrie diferențială, care-i poartă numele, cum ar fi: „Problema piesei de 5 lei„ sau „Teorema lui Țițeica”, „suprafața Țițeica” sau „curba Țițeica”. În cariera sa didactică a fost profesor universitar la Universitatea din București și la Politehnică. De asemenea, a fost doctor „honoris causa” al Universității din Varșovia și membru titular al Academiei Române din 1913. A pus bazele a trei publicații: „Gazeta matematică”, înființată alături de Ion Ionescu, A. Ioachimescu și V. Cristescu, „Natura”, împreună cu G.G. Longinescu, și „Mathematica” cu Dimitrie Pompeiu. Renumitul matematician român s-a stins din viață în data de 5 februarie 1939, la București.