Eufrosin Potecă

Radu Potecă s-a născut în luna noiembrie 1786, la Nucșoara, Prahova, într-o familie de clăcași. Educația a primit-o în primul rând acasă, de la tatăl său, Dumitru Potecașu, care era un foarte bun cunoscător al trecătorilor și potecilor din zona țării Bârsei. A urmat cursurile la școala grecească de lângă Schitul Sf. Nicolaie din Nucșoara, iar apoi la școala grecească Schitu Măgureanu, cu ajutorul familiei boierilor Filipescu. În 1812 s-a călugărit și a primit numele Eufrosin. Totuși nu s-a conformat unei vieți obișnuite a unui călugăr, ci a continuat să studieze și transmită mai departe învățăturile sale, acțiunile sale fiind puternic influențate de perioada iluministă. 4 ani mai târziu a fost elevul lui Gheorghe Lazăr, la Sf. Sava, unde, după ce a finalizat cursurile a predat geografie în limba română. Mai mult, a fost printre primii bursieri care au studiat în străinătate, la Universitatea din Pisa, alături de I. Pandele, C. Moroiu, Ion Heliade Rădulescu, dar care a fost înlocuit de Simion Marcovici. Din 1823 a continuat să aprofundeze filosofia, teologia, istoria, literatura, dar și fizica experimentală, în Paris. Revenit în țară a preluat postul de profesor, iar în 1826 a realizat un curs de filosofie pentru școala „Sf. Sava”, unde prezentat noile inovații tehnologice: telescopul, barometrul. Prin atitudinea sa naționalistă a câștigat simpatia generalului Pavel Kiseleff care l-a numit egumen la Mănăstirea Gura Motrului, în 1832. În timp ce ocupa această funcție a fost și cenzor al editurii Mitropoliei. A reușit să readucă la viață mănăstirea la care a fost numit egumen, continuând să cerceteze și să-i ajute pe cei nevoiași. A ajutat familiile bucureștene să-și refacă casele după incediul din 1848 și a construit în anul 1852 un pod peste Motru. Renumitul cărturar român s-a stins din viață la data de 10 decembrie 1858 la Gura Motrului.