Elena Caragiani-Stoenescu

Elena Caragiani-Stoenescu s-a născut la data de 13 mai 1887, în Tecuci. Tatăl ei a fost doctorul Alexandru Caragiani. Din copilărie a prezentat o curiozitate față de zbor, și, în timp ce studia la liceu, s-a anunțat în presă că frații Wright au realizat primul zbor, în America, care a avut ca durată mai puțin de 1 minut.

Evenimentul care a inspirat-o pe Elena să devină aviatoare a fost zborul pe care l-a realizat românul Traian Vuia în anul 1906, lângă Paris.

Mircea Zorileanu i-a fost profesor de echitație. Cei doi descoperă că au în comun și pasiunea pentru aviație. S-au încurajat reciproc să-și îndeplinească visul, iar el a plecat în anul 1910 să obțină brevetul de pilot în Franța, devenind primul pilot român.

Mircea Zorileanu i-a devenit un prieten foarte bun, cu care împărțea două pasiuni, una pentru echitație și cealaltă pentru aviație. Faptul că el a reușit să plece în Franța pentru a obține brevetul de pilot, a ajutat-o pe Elena să-și mențină vie speranța că și ea va reuși să obțină acest lucru.

În 1913, Elena, împinsă de familie, a studiat și finalizat Dreptul. A fost prima femeie cu studii juridice din spațiul românesc. N-a urmat cariera juridică și a început antrenamentele alături de căpitanul Constantin Fotescu și de prietenul său, Mircea Zorileanu.

S-a înscris la Școala Civilă de Aviație a lui Roger Sommer, de la Mourmelon le Grand. A avut examenul pe un avion cu dublă comandă, unde a dat dovadă de multă precizie. A obținut brevetul pe 22 ianuarie 1914, și astfel a devenit prima femeie pilot din România și se află printre primele 10 femei din lume care au obținut acest brevet.

A revenit în România, dorindu-și să se angajeze în aviație, ca pilot, însă brevetul obținut în Franța nu-i este recunoscut. Dezamăgită, se reîntoarce în Franța.

A realizat numeroase călătorii aviatice în America și Africa, iar carisma și poveștile ei prezintă foarte mult interes pentru publicul internațional. Era o fire foarte carismatică și era urmărită de publicul presei. De exemplu, când a ajuns în New York a făcut o declarație, prin care le propunea aviatorilor americani să realizeze împreună un zbor peste Atlantic.

Pe perioada războiului, a revenit în țară, unde a ajutat la salvarea răniților de război. Elena a fost onorată pentru curajul și implicarea ei. A continuat să fie reporter de teren, oferind informații despre țări din Africa și din America de Sud.

Rănită de faptul că nu a putut profesa în propria țară, și-a distrus memoriile și jurnalele. S-a stins din viață în martie, 1929.

Surse:

Dobrescu, Ana, „Mari personalități ale istoriei si civilizației romanești – Elena Caragiani”, data accesării: 02.08.2021, URL

Enciclopedia României, „Elena Caragiani Stoenescu”, data accesării: 02.08.2021, URL

Istorie Românească Echipa Editorială, „Elena Caragiani – femeia cu aripi”, data publicării: 09.05.2021, data accesării: 02.08.2021, URL

Wikipedia, „Elena Caragiani-Stoenescu”, data accesării: 02.08.2021, URL