Constantin Stere

Constantin Stere s-a născut la data de 1 iunie 1865, la Ciripcău, Basarabia, într-o familie de boieri. A fost condamnat la ani grei de închisoare în Siberia pentru participarea la mișcarea revoluționară narodnicistă, de către autoritățile țariste. Condamnarea și executarea anilor de închisoare nu l-au descurajat, iar după eliberare a obținut un pașaport pentru România, stabilindu-se la Iași. Aici a început studiile și în 1897, a obținut licența în științele juridice. Din 1901 a început cariera didactică la catedra de Drept Administrativ și Constituțional a Facultății de Drept din Iași. La câțiva ani a fost numit rector. A părăsit orașul Iași pentru București, unde a înființat revista „Viața Românească”, în anul 1906. Activitatea sa în cadrul conducerii acestei redacții s-a întins pe o perioadă îndelungată, de 40 de ani. În acest context a lansat mișcarea poporanistă. În timpul Primului Război Mondial a realizat mai multe acțiuni care au construit realizarea unirii Basarabiei cu România. A respins cu desăvârșire alianța cu Antanta, considerând-o neprielnică pentru basarabeni. În anul 1918 a petrecut o lună jumătate în Chișinău, când criza politică se adâncea, deoarece avea loc bolșevizarea unităților militare rusești și anarhizarea lor, prin destabilizarea societății prin limitarea organismelor puterii statului să nu poată controla teritoriul. Stere a participat la 26 de consfătuiri unde a susținut puternic necesitatea unirii Basarabiei cu România, ca ultimă soluție favorabilă. Renumitul om politic s-a stins din viață la data de 26 iunie 1936. În 2010 a fost numit post-mortem membru al Academiei Române.