Alecu Russo

Alecu Russo (Alecu Rusu) s-a născut în anul 1819, într-o localitate din apropierea Chișinăului, care făcea parte din Imperiul Rus. Provenea dintr-o familie cu potențial financiar, tatăl său, Iancu Rusu, fiind boier.

În 1829, după ce a trecut perioada holerei, Iancu Rusu și-a trimis fiul să studieze în Elveția, la Institutul Francois Naville, de lângă Geneva. Șase ani mai târziu, Alecu Russo a continuat studiile la Viena.

A revenit, după 1840, în Moldova, la Iași. Aici a lucrat la Judecătoria din Piatra-Neamț. A scris două piese de teatru care i-au fost reprezentate în 1846, dar ale căror texte s-au pierdut. Acestea au fost controversate, iar pentru versurile „De la Iași la Dorohoi/ Țara-i plină de ciocoi”, din piesa „Jignicerul Vadra”, scriitorul a fost expulzat, pentru câteva luni, la schitul Soveja. Aici a scris un jurnal care a fost publicat post-mortem de Al. Odobescu.

În 1848, a participat activ la mișcarea revoluționară din Moldova, unde a redactat Proclamația, alături de Vasile Alecsandri. S-a cerut înlăturarea lui Sturdza, însă acțiunea românilor n-a avut succes. Alecu Russo s-a retras în Ardeal, apoi la Paris.

A publicat poemul în proză „Cântarea României” în Revista România Viitoare.

A fost ales procuristul Băncii Moldovei în 1857. La scurt timp după Unirea Principatelor Române, s-a stins din viață, în 1859.

Surse:

Enciclopedia României, „Alecu Russo”, data accesării: 31. 07.2021, URL

Ionescu, Aurel, „Străzi din București și numele lor”, vol. VI, Editura Vremea, București, 2020, p. 206-207

Moceanu, Răzvan, «PORTRET: Alecu Russo, un „ostaş al propăşirii”», data publicării: 17.03.2020, data accesării: 31.07.2021, URL