Vasile Goldiș

Vasile Goldiș s-a născut la data de 12 noiembrie 1862, în satul Mocirla, din Arad. Studiile le-a realizat în domeniul literaturii și al filosofiei, în centrele universitare din Budapesta și în Viena. Tot în acest timp a luat contact cu cercul studențesc România Jună și cu Petru Maior. După absolvire, în anul 1885, a lucrat ca profesor în Caransebeș, apoi în Brașov, unde a publicat o serie de manuale de latină, istorie și constituție. A susținut apărarea memorandiștilor în timpul procesului din anul 1890, iar trei mai mai târziu a aderat ca membru al Partidului Național Român. A revenit în Arad din 1901, după ce a devenit colaborator permanent al ziarului „Tribuna poporului”, unde a susținut cu Vasile Lucaciu și Ioan Russu-Șirianu activismul parlamentar. După mutarea sa din Brașov a fost ales secretar al Episcopiei Ortodoxe Române și director al Școlii Superioare de Fete. Între 1906-1910 a fost deputat în parlamentul maghiar pentru circumscripția Radna, unde a apărat interesele și drepturile românilor din Transilvania. Guvernul maghiar a făcut toate demersurile spre a-l îndepărta. Din 1911 a fost în fruntea ziarului „Românul” și a Institutului tipografic „Concordia”, unde și-a concentrat întreaga activitate pe mesaje cu caracter politic naționalist, care susțineau unirea tuturor românilor. Vasile Goldiș a avut un rol esențial în realizarea unirii Transilvaniei cu România. A redactat declarația ce avea să fie prezentată Parlamentului Ungar prin care se cerea ca națiunea română să aibă libertate. A susținut ca românii să nu fie reprezentați de maghiari la Conferința de Pace și a publicat manifestul „Către națiunea română” și „Către popoarele lumii”, cea din urmă fiind un anunț hotărâtor pentru unirea Transilvaniei cu România. Imediat au început organizarea Marii Adunări de la Alba Iulia, al cărui text de convocare a fost redactat tot de Vasile Goldiș. Pe 1 decembrie a fost expusă rezoluția Adunării de Unire cu România, iar imediat după unire a fost ales un Mare Sfat Național. Vasile Goldiș a fost ales ministru al Cultelor și Instrucțiunii publice. Renumitul politician s-a stins din viață în data de 10 februarie 1934, la Arad.