Pericle Papahagi

Pericle Papahagi s-a născut în data de 20 octombrie 1872, la Avdela, Grecia. Din 1891 a devenit student al Facultății de Litere din Universitatea București. A continuat studiile la Leipzig, unde a obținut titlul de doctor în litere, sub îndrumarea profesorului Gustav Weigand. După finalizarea studiilor a fost profesor în mai multe localități (Bitolia, Salonic,Giurgiu) și a fost director al unei școli din Silistra. Din 1916 a devenit membru al Academiei Române. Debutul său a avut loc în anul 1891 cu lucrarea „Cântece de leagăn la macedoromâni”, publicată în „Revista nouă”, coordonată de Bogdan Petriceicu Hașdeu. A avut o vastă activitate publicistică, colaborând cu „Dunărea”, „Analele Academiei Române”, „Analele Dobrogei”, „Convorbiri literare”, „Viața românească”, „Revista armânească”, etc. A fost autorul tomurilor „Românii din Meglenia” (1900) și „Meglenoromânii” (I-II, 1902), aducând contribuții semnificative în cercetarea folclorului aromân. În lucrarea „Din literatura poporană a aromânilor” surprinde informații cu privire la folclorul copiilor, medicina populară, ghicitori, proverbe, colinde, obiceiuri. Pericle Papahagi, alături de alți cercetători precum St. Mihaileanu, Gh. Murnu, O. Densusianu, Al. Phillippide, Tache Papahagi, Theodor Burada, Nicolae Saramandu, a studiat dialectul aromân. Renumitul filolog de origine aromână s-a stins din viață în data de 20 ianuarie 1943, la Silistra, Bulgaria.