Panait Istrati

Panait Istrati s-a născut în data de 10 august 1884, la Brăila. Copilăria și-a petrecut-o în localitatea Baldovinești, unde a și început școala primară. A fost ucenic într-o cârciumă, apoi la o brutărie. A călătorit foarte mult, fiind o fire nestatornică și des comparată cu Maxim Gorki. După lungile călătorii în Franța, Elveția și alte țări occidentale, a revenit la Brăila unde a înființat o societate a zugravilor și s-a ocupat de o fermă de porci. În 1906 a debutat cu articolul „Hotel Regina” în revista „România Muncitoare”. A început să simpatizeze socialismul, chiar a participat la un protest, în urma căruia a fost arestat. Mai târziu, s-a apropiat de Ștefan Gheorghiu, organizatorul cercurilor „România muncitoare”. Deși s-a căsătorit cu soția rămasă văduvă a lui Ștefan Gheorghiu, Istrati a părăsit-o, începând să călătorească din nou. Astfel, în 1919 ajunge la Geneva unde a publicat la un ziar local. A încercat să se sinucidă, fără succes, iar după atentat a continuat să lucreze la operele sale. În timp ce era la Paris s-au născut: „Chira Chiralina”, „Codin”, „Ciulinii Bărăganului”, „Nerantula”, etc. Aici a primit aprecierile scriitorului francez Romain Rolland, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1915. Din 1927 a vizitat Moscova și Kievul, unde l-a cunoscut pe scriitorul grec Nikos Kazantzakis, pe care-l menționează în operele „Zorba Grecul” și Raport către El Greco”. Câțiva ani mai târziu a surprins abuzurile regimului comunist în lucrarea „Vers l’autre flamme-Confession pour vaincus” („Confessions of a Loser”). Renumitul scriior român s-a stins din viață în data de 16 aprilie 1935, la sanatoriul Filaret din București. A fost bolnav de tuberculoză. La moartea sa s-a făcut o statistică și s-a constat că opera lui a fost tradusă în peste 27 de limbi. Motivul ar fi fost faptul că a călătorit mult, a cunoscut mulți autori, a abordat subiecte de interes ale vremii, cum ar fi proletariatului și faptul că a scris în limba franceză.