Grigore Ionescu

Grigore Ionescu s-a născut la data de 11 ianuarie 1904, în comuna Florești, județul Prahova. A studiat la Institutul de Arhitectură din București, iar mai târziu la Școala Română din Roma, unde a aprofundat istoria arhitecturii și restaurarea monumentelor istorice.

A proiectat clădirile care găzduiau Școala de Infirmiere de lângă Spitalul Militar, Spitalul Emilia Irza sau Facultatea de Drumuri și Poduri, acestea fiind din București. Sanatoriul Toria din Ciuc, județul Covasna, și Sanatoriul TBC din Bârnova, județul Iași, sunt realizate tot el. Stilul pe care l-a avut a fost funcțional și sobru.

Din 1950, s-a dedicat carierei didactice, în domeniul cercetării istoriei arhitecturii și protejării monumentelor istorice. A înființat Catedra de istoria arhitecturii, a organizat Fondul de documente privind patrimoniul arhitectural național, la Facultatea de Arhitectură, și, mai târziu, la Institutul de Arhitectură Ion Mincu.

A scris lucrări precum „Istoria arhitecturii românești: din cele mai vechi timpuri până la 1900”, „București: Ghid istoric și artistic”, „Curtea de Argeș: istoria orașului prin monumentele sale”.

În 1980, Grigore Ionescu a fost unul dintre cei mai remarcați protestatari ai valului de demolări ceaușiste. A strâns semnături și semnat petiții către CC și PCR cu scopul de-a salva ansambluri religioase și monumente.

Grigore Ionescu s-a stins din viață la data de 26 iunie 1992, la București.

Surse:

Ionescu, Aurel, „Străzi din București și numele lor”, vol. V, Editura Vremea, București, 2018, p. 25-26

Pippidi, Andrei, „Grigore Ionescu, strada și omul”, Dilema veche, nr. 397, 22-28 septembrie 2011, data accesării: 03.08.2021, URL

Wikipedia, „Grigore Ionescu”, data accesării: 03.08.2021, URL