Elena Cuza

Elena Cuza s-a născut în anul 1825, la Iași, și a fost fiica Ecaterinei Sturdza și a lui Iordache Rosetti, din Vaslui. A urmat cursuri în particular, la Solești, la Șcheia și la Iași, iar în 1844, s-a căsătorit cu Alexandru Ioan Cuza.

Ea, din fire, era timidă, retrasă, iar atunci când soțul ei, carismatic și plin de viață, a fost ales ca domnitor, atât în Țara Românească, cât și în Moldova, i-a fost peste mână să-și asume atribuții de doamnă. S-a simțit depășită de situație, însă, după o perioadă de câțiva ani, a început să-și asume acest rol, inițiind multiple acțiuni caritabile. De exemplu, a fondat în 1862 Azilul de Copii Elena Cuza, care, ulterior, s-a tranformat într-o școală ce a fost desființată în 1948.

Căsnicia cu Alexandru Ioan Cuza a fost nereușită. El avea numeroase aventuri, cea mai cunoscută fiind cu Maria Obrenovici. Adulterul era un lucru des întâlnit în familiile boierilor și un fapt care „se ierta” de către societate.

Elena nu a putut să-i ofere copii, iar din această neîmplinire a adoptat pe cei doi copii pe care Cuza i-a avut cu amanta lui, Maria.

După 1866 l-a urmat în exil pe soțul ei. S-a stins din viață la Piatra Neamț, în anul 1909.

Surse:

Ionescu, Aurel, „Străzi din București și numele lor”, vol. IV, Editura Vremea, București, 2015, p. 35-36

Oprea, D., Horia, „Elena Cuza – Dincolo de legendă”, data publicării: 16.12.2012, data accesării: 02.08.2021,URL

Wikipedia, „Elena Cuza”, data accesării: 02.08.2021, URL