Costache Conachi

Costache Conachi s-a născut la data de 14/25 septembrie 1778, la Țigănești, Munteni, Galați. Familia lui era de boieri fanarioți. Potrivit unor surse adunate de Paul Păltănea s-a descoperit că familia Conachi provine de pe linia neamului răzeșean, din zona Vasluiului. În tinerețe a luat contact cu un refugiat francez de la care a fost învățat ingineria, limbi clasice, greaca, turca și franceza. Aceste cunoștințe l-au ajutat în cariera sa, iar ca urmare a ocupat numeroase funcții dregătorești. Este cunoscut pentru un mare proiect de reformă a învățământului din Moldova și pentru că a formulat anumite articole din Regulamentul Organic care privea unirea Principatelor, între 1831-1832. Opera sa artistică a fost descoperită de către Geroge Călinescu, în contextul în care Ibrăileanu și Iorga i-au respins poeziile lui Conachi, acestea părând în opinia lor mult prea siropoase. Potrivit lui Nicolae Manolescu poemele „Scrisoarea Către Zulnia” și „Amorul din prieteșug” sunt primele autobiografii erotice, în care se regăsesc influențele specifice spațiului balcanic. De asemenea, după o analiză mai amănunțită criticii literari au ajuns la concluzia ca poetul Costache Conachi este precursorul lui Mihai Eminescu. Prin poeziile sale a reușit să demostreze că din punct de vedere ligvistic opera este foarte bine construită, folosindu-se teme cu specific naționalist și de dragoste. Renumitul scriitor român s-a stins din viață la data de 4/16 februarie 1849.