Constantin Sandu Aldea

Constantin Sandu Aldea s-a născut la data de 14 noiembrie 1874, la Tichilești, județul Brăila. S-a născut într-o familie de țărani, tatăl său fiind Sandu Petrea Pirjol, cărăuș, iar mama sa Tudora. Studiile primare și liceale le-a realizat la Brăila, apoi a continuat la Școala de Agricultură de la Herăstrău. După încheierea studiilor lucrează ca administrator de moșie, agent de pescării, funcționar. Tot în această perioadă intră în spațiul publicistic unde a fost redactor și corector la „Floare-albastră”, „Epoca”, „România Jună”. A reluat studiile în Franța și Berlin, specializându-se pe horticultură și zootehnie. În 1906 obține titlul de doctor în științe agricole. Tot din acest an a devenit șef de birou la Ministerul Agriculturii și Domeniilor, iar din 1908 conferențiar universitar și director al Școlii de agricultură de la Herăstrău. Renumitul inginer agronom a fondat studiul științei ameliorării plantelor din spațiul românesc. A studiat numeroase soiuri de grâu: „Bălan românesc”, „Uriaș”, „Banat”, „Tisa”. El le-a selecționat pe cele mai productive și le-a îmbinat născându-se astfel soiurile: „Bălan/Squarehead”, „Pietroșani/Nonette”, „Arnău/Ghica”. Tot Constantin Sandu Aldea a creat hibrizi care-i poartă numele: „Sandu-Aldea 22” și „Sandu-Aldea 224”. În paralel cu cariera inginerească a scris lucrări inspirate de mișcarea sămănătoristă. Proza sa abordează teme rurale: „Drum și Popas”, „În urma plugului”, „Pe drumul Bărăganului”, romanele „Două neamuri” și „Pe Margineanca”. Renumitul inginer și scriitor român s-a stins din viața la data de 21 martie 1927, la București.