Arthur Verona

Arthur Verona s-a născut la data de 24 august 1867, la Brăila. A făcut liceul în Cernăuți, iar după  aceea, a continuat studiile în Austria, la Academia Militară Tereziană. Cariera militară nu i-a fost sortită și a renunțat la aceasta, în favoarea vieții de artist plastic. A aprofundat tehnicile artistice la Academia de Arte Frumoase din München și la Academia Julian din Paris.

Artistul a debutat cu lucrarea „Patrula de noapte” la o expoziție din Viena. A continuat să expună în orașe, precum München, Paris, București. În 1901, a înființat o societate numită „Tinerimea artistică”, unde a fost și președinte.

În 1902, a avut prima expoziție personală, care s-a desfășurat la Ateneul Român. Un an mai târziu, atelierul din Calea Victoriei a luat foc și o parte din lucrările lui au fost pierdute.

A practicat arta monumentală, efort din care a rezultat lucrarea „Cosașii”, dar și arta murală, pictorul fiind cel care a realizat lucrările în frescă de pe tavanele Palatului Regal, Palatului Kalinderu și Palatului Gheorghe Cantacuzino, din București.

Artistul a fost apreciat de Casa Regală, aceasta făcând achiziții ale lucrărilor sale. În 1926, Arthur Verona a primit comanda de-a picta capela Castelului de la Bran. De asemenea, un an mai târziu, a pictat fresca „Maica Domnului”, pentru biserica din Preany Kattor, Iugoslavia. 

Portretele lui Arthur Verona erau comparate cu cele ale pictorului Grigore Demetrescu Mirea. De asemenea, lucrările sale surprind peisaje și scene din viața țărănească: „În codrii Herței”, „Serbare câmpenească”, datorită cărora artistul a fost considerat urmașul lui Nicolae Grigorescu.

A primit medalia „Bene Merenti”, Clasa I, și Medalia de Aur a Salonului de la München. A participat ca voluntar în Primul Război Mondial, unde a fost luat și prizonier. În 1920, i-a fost acordat Ordinul Steaua României cu spade, în grad de Cavaler, cu panglică de Virtutea României, iar mai târziu, Ordinul Coroana României, în grad de Comandor.

În 1934, s-a îmbolnăvit de reumatism, iar mai târziu i-a luat foc pentru a doua oară atelierul, incendiu în care s-au pierdut aproximativ o sută de lucrări. A continuat slab activitatea artistică, orientându-se mai mult către cariera de profesor.

Arthur Verona s-a stins din viață la București, în anul 1946

Surse:

Centrul Cultural Stanart, „Arthur Verona”, data accesării: 31.07.2021, URL

Institutul Cultural Român, „Arthur VERONA”, data accesării: 31.07.2021, URL

Ionescu, Aurel, „Străzi din București și numele lor”, vol. V, Editura Vremea, București, 2018, p. 119-120