Aron Pumnul

Aron Pumnul s-a născut într-o familie de iobagi din Transilvania, la data de 27 noiembrie 1818, în localitatea Ciuculata, din Brașov. A studiat la filosofia la Cluj, iar după absolvire a devenit profesor la Blaj. După ce primit o bursă de studiu și a urmat cursurile în domeniul teologiei la Institutul Sfânta Barbara din Viena, din 1846, după ce a revenit în Blaj, a continuat activitatea didactică și a început să colaboreze cu Timotei Cipariu la înființarea și organizarea ziarelor „Organul Luminăriei” și „Învățătorul poporului”. A avut un rol esențial în cadrul Revoluției de la 1848 din Transilvania, unde a mobilizat prima adunare populară din 18-30 aprilie, care a precedat adunarea națională din luna mai, care a avut loc în Câmpia Libertății. A fugit în Transilvania după încheierea revoluției. Astfel, a continuat să predea limba română, devenind primul profesor al acestei materii de la gimnaziul superior din Cernăuți. Aici l-a avut ca elev pe Mihai Eminescu, care și-a exprimat suferința pierderii profesorului său prin poezia „La mormântul lui Arom Pumnul…”. În acest context a adus o mare contribuție învățământului din Bucovina, insistând pentru predarea limbii române în școli. Tot din Cernăuți, profesorul, a colaborat cu ziarul „Bucovina”, unde, prin articolele sale promova ideea trezirii conștiinței naționale. S-a stins din viață în data de 24 ianuarie 1866, la Cernăuți, Imperiul Austriac. Ne este cunoscut faptul că suferea de o boală de inimă încă din 1857.