Anton Bacalbașa

Anton Bacalbașa s-a născut la data de 21 februarie 1865, în Brăila. Părinții lui au fost serdarul Costache Bacalbașa, polițist-șef în Brăila, mai târziu numit pitar, și Aneta Bobescu, care provenea dintr-o familie înstărită. Debutul l-a avut în anul 1882 cu schița „Justiție” în revista „Literatorul”, care aparținea lui B. Florescu, Alexandru Macedonski și Theodor Stoenescu. Un an mai târziu, timp în care a fost în armată, a publicat un început de roman cazon în „Mesagerul Brăilei”. După ce a finalizat armata s-a orientat către mișcarea socialistă, iar în 1885 a publicat numeroase schițe și articole în ziarul „Drepturile omului”: „Papă-Lapte”, „Taraie Brau”, „Din războaiele mele”, „Din viața dezmostenifilor”. De asemenea, a început și o colaborare cu „Contemporanul”. În 1887 a fost arestat după ce a avut loc o grevă a cizmarilor. Anul următor a început să organizeze și să susțină expuneri referitoare la istoria socialismului și a devenit redactor la „Gazeta Muncitorului”. A colaborat cu „Epoca”, „Drepturile Omului”, „Frăția”, „Apărătorul”, „Gutenberg”, „Naționalul”, „Adevărul”, „Asimilarea”, „Timpul”, „Munca”, „Democrația Socială”, „Lucrătorul” în perioada 1889-1893. A înființata împreună cu Ion Luca Caragiale revista satirică „Moftul Român”. Tot în 1893 a devenit prim-redactor la „Adevărul” și a fost lansată prima ediție a volumului „Moș Teacă”. Editarea volumului a continuat până în 1899. Renumitul ziarist român Anton Bacalbașa s-a stins din viață la 1 octombrie 1899, în apartamentul său din București, bolnav de tuberculoză.